Ebook: În fine, acasă: note zilnice, Decembrie 1989-Decembrie 1990

Cine a cunoscut experienţa exilului, ştie la fel ca mine, că nimic nu
preţuieşte mai mult decât întoarcerea acasă. Timp de 50 de ani,
pentru că nu am vrut să cer o altă cetăţenie, statutul meu a fost
desemnat cu acest cuvânt de ocară: ,,apartid". Iar principalul meu act de
identitate, care ţinea loc de paşaport şi de orice altceva, era aşa-zisul travel
document, titre de voyage, pe care era specificat între paranteze Convenţia
din 28 iulie 1951. Ceva asemănător plăcuţei matricole pe care o au asupra
lor soldaţii în război, deţinuţii şi prizonierii. Eram, eu şi asemenea mie toţi
cei aflaţi în aceeaşi situaţie, soldaţii întârziaţi ai unui război pierdut, prizonieri în lumea liberă, deţinuţii propriei noastre conştiinţe, care se
încăpăţânează să creadă că Istoria mai putea fi revizuită şi omul poate ieşi
de sub vremuri. Acest document, paradoxal şi providenţial în acelaşi timp,
îmi dădea dreptul să călătoresc oriunde în lume, mai puţin acasă. Aşa încât,
timp de 50 de ani, acasă a însemnat la Londra sau la Paris, la Zermatt sau
la Savannah, dar niciodată la Turda, la Bucureşti sau la Cluj.

Si acum, o lămurire pentru cititori. Din 1940, fără întrerupere, am ţinut
un jurnal. Am notat zi de zi, cu rare absenţe, întâmplările de peste zi,
oamenii întâlniţi, lucrurile mărunte din care este făcută o viaţă. La început,
pentru că aşa am promis bunicii mele, foca lui Ion Codru Drăguşanu -
„Peregrinul Transilvan", care mi-o ceruse în mod expres. Apoi, pentru că a
devenit un exerciţiu şi o necesitate: aceea de a rămâne o clipă cu mine însumi.
Acasă sau aiurea, în avion, mai ales, în tren, seara înainte de culcare,
dimineaţa devreme, oricând şi oricum, aceste caiete sunt condica mea de
prezenţă. Scriind, avem iluzia că putem întoarce timpul sau că trăim o dată.
Mă grăbesc însă să precizez că „ideile'' şi analizele politice, dacă se
poate spune astfel, le-am lăsat pentru cărțile şi articolele publicate. Nici
lucruri secrete, de interes strict personal, nu sunt de găsit aici, pentru că am
căutat să dau acestor note un stil cât mai impersonal. Obiectiv, cu alte
cuvinte. Nu m-am gândit niciodată că ele ar putea face obiectul publicării.
Din când în când îmi place să deschid marele safe în care le păstrez şi să
iau un carnet la întâmplare. Un notar anonim vorbeşte de cutare eveniment
din cutare an. Numai într-un târziu îmi dau seama că e vorba de mine. Aşa
încât îmi spun că publicarea lor ar putea constitui o mărturie despre timpul
şi lumea în care am trăit. Volumul de faţă, primul, conţine notele mele zilnice
cuprinse între decemb1ie 1989 - decembrie 1990. Încep cu el pentru că
are această semnificaţie specială: evenimentele pe care le relatează au
schimbat faţa lumii şi mi-au schimbat viaţa. Este felul meu de a marca zece
ani de la Revoluţia din Decemb1ie 1989 şi zece ani de când m-am întors
acasă.