Ebook: Din viața familiei Ion C. Brătianu 1821 - 1891

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu toții — copiii), era un personaj extraordinar... Avea o prestanță de regină. Desi mică, părea ți devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca doamnă bătrână, batrană, o frumusețe imperială și doar aparent distantă, aristocratică... Se plimba repede și energic, zilnic, la șosea, de la un capăt la celălalt și înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie și minunată, de la Băneasa... Povestea minunat episoade din copilăria lor [a fraților Brătianu]... Era foarte cultă. Iubea și cunoștea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră și cânta sonate George Enescu... Mai ales avea un mare simț al dreptății și egalității. Ea a organizat și întreținut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în tară. La fel, tot ea a înființat și și-a dat timpul și energia ei totală pentru un camin de bătrâni, model... Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri și bibelouri minunate... Avea o vitalitate și o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit... Nimeni din familie nu a știut că e bolnavă, nimeni... Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică." — PIA PILLAT, în Sufletul nu cunoaște distanțele



Pasionantele memorii ale Sabinei Cantacuzino continuă cu al doilea volum privind perioada Primului Război Mondial (1914–), cu precădere a „Războiului României“ (1916–1919). Sabina Cantacuzino a fost martora ocupaţiei militare a Capitalei de către germani (1916–1918), guvernul Ionel Brătianu şi suveranii fiind plecaţi în exil la Iaşi; internată de autorităţi la mânăstirea Pasărea (1917), a revenit peste nouă luni în Bucureşti şi a participat, după armistiţiu, la cele mai însemnate momente de celebrare a Marii Uniri. În raport cu alţi autori de scrieri memorialistice referitoare la aceeaşi perioadă, Sabina Cantacuzino ocupă un loc special: ca membră a familiei Brătianu, cunoaşte bine mai toate figurile politice importante ale vremii şi este pe deplin convinsă de justeţea ideilor şi demersurilor fraţilor săi (confirmate, la urma urmei, de istorie); pe de altă parte, caracterul integru, principiile ei morale inflexibile sunt o garanţie de judecată dreaptă a oamenilor şi faptelor, despre care povesteşte cu aceeaşi vervă, inteligenţă şi fin spirit de observaţie ca în primul volum. Cartea a fost completată cu o serie de însemnări răzleţe ale autoarei, începând cu evocarea doamnelor de onoare ale reginei Elisabeta (1869–1914) şi sfârşind cu pagini de jurnal privind rebeliunea legionară (ianuarie 1941), şi se încheie cu un arbore genealogic al familiei Brătianu.