Ebook: Dicţionar de termeni biotehnologici

Ch.: Î.S. F. e.-p. Tipogr. Centrală, 2005. — 184 p. — ISBN 9975-78-420-8.Biotehnologia este una din ramurile cu cea mai rapidă creştere în ultima perioadă de timp. Ca o ramură separată a ştiinţei ea a început să se formeze în a doua jumătate a secolului trecut, însă ca aplicare practică ea are o istorie destul de îndelungată. Din timpuri străvechi omul a însuşit arta coacerii pîinii, a producerii de vinuri şi de bere utilizînd în aceste scopuri drojdiile, de prelucrare a produselor lactate (obţinerea de brînzeturi, diferite forme de lapte fermentat etc.), de conservare prin murare a diferitor legume şi fructe utilizînd în aceste scopuri bacteriile. Despre o biotehnologie modernă se poate vorbi abia odată cu aplicarea metodelor din genetica şi din biologia moleculară. La momentul actual biotehnologia ca ştiinţă şi ca domeniu de activitate practică reprezintă un mare potenţial de îmbunătăţire a calităţii vieţii prin crearea de locuri de muncă ce necesită calificare înaltă, prin competitivitate şi creştere economică, o mai bună îngrijire a sănătăţii, protejarea mediului şi multe altele. Astfel, în domeniul sănătăţii umane metodele biotehnologice oferă noi forme de diagnostic şi tratament, noi medicamente, înlocuiri de ţesuturi şi organe. În agricultură şi alimentaţie cu ajutorul metodelor biotehnologice se pot obţine pentru a fi utilizate în scopuri practice plante şi animale modificate genetic, care în natură prin metode tradiţionale de îmulţire şi reproducere nu pot fi obţinute şi care au valori deosebit de înalte ale caracterelor utile din punct de vedere economic (productivitate înaltă, rezistenţă la factorii nefavorabili de mediu, boli şi dăunători etc). Una din definiţiile biotehnologiei moderne determină acest proces ca aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decît cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlatură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică. Astfel, metodele biotehnologice contemporane permit obţinerea unor varietăţi de plante, rase de animale suşe de microorganisme, a unor produse alimentare şi a unor furaje care în mod normal în natură nu pot apărea. Pentru a face o destincţie între organismele care sînt obţinute prin metode tradiţionale (metode care se supun legităţilor şi normelor naturale de dezvoltare a lumii vii) şi cele obţinute în rezultatul utilizării metodelor biotehnologice, înclusiv şi celor a geneticii şi biologiei moleculare a fost introdus termenul de „organism modificat genetic. Apariţia la începutul anilor 90 ai secolului trecut pe scară largă în condiţii de producere a plantelor genetic modificate a iniţiat o scendare a opiniei publice referitor la oportunitatea extinderii arialului de utilizare a astfel de organisme şi consumului de produse obţinute din ele în două mari tabere. Unii îşi simt ameninţate credinţele, valorile, principiile etice şi fiinţa biologică în general. Ei nu acceptă intervenţia omului în structura genetică a niciunei fiinţe, consideră inacceptabilă clonarea umană dar mai moderat privesc astfel de aplicaţii în medicină. Ei văd un risc în domeniul agriculturii determinat de utilizarea organismelor modificat genetic şi al consumului de alimente obţinut din astfel de organisme sau cu utilizarea lor în ciclul tehnologic de producere a astfel de alimente. Alţii privesc aceste lucruri mai optimist şi susţin dezvoltarea biotehnologiilor în scopul obţinerii şi promovării organismelor şi produselor obţinute prin intermediul lor, însă în condiţii strict reglamentate şi monitorizate. Discuţiile în acest domeniu mai continuă. Avem ferma convingere că într-un viitor nu prea îndepărtat lucrurile se vor limpezi şi vor fi create mecanisme de ordin instituţional, legislativ, economic şi etic care să aducă la un numitor comun aceste două opinii. Avem o mare dorinţă şi speranţă ca prin intermediul acestei lucrări să contribuim cu cît se poate posibil la soluţionare acestei probleme şi la crearea unor condiţii benefice privind dezvoltarea economică şi socială a omului în armonie cu natura şi mediul ambiant.