Ebook: Despre minciuna

Sub titlul Despre minciunã, textul care urmeazã a fost prezentat în cadrul „Conferin- þelor Microsoft“ la Universitatea din Timiooara în 15 decembrie 2004 oi, în ziua urmãtoare, la Universitatea din Oradea.
Prima parte a lui a fost scrisã pe baza unor note fãcute în anul 2000. Mi s-a pãrut atunci cã descopãr, în debutul tragediei Filoctet a lui Sofocle, documentul care atestã pentru prima datã în Europa construirea unui program de moralã politicã eficace bazat în mod explicit pe minciunã. Era vorba de fapt de întâiul text care teoretiza (oi justifica) folosirea cu virtuo- zitate a oricãrui tertip din recuzita „rãului“ în vederea atingerii ,,binelui comun“. Am numit acest tip de moralã „morala de a doua instanþã“.
7

La sfâroitul lui 2004, între cele douã tururi de scrutin ale alegerilor prezidenþiale, provo- cat de proiectul „Conferinþelor Microsoft“ ce îmi propusese o meditaþie sub titlul În ce fel de þarã trãim?, am dezvoltat tema „moralei de a doua instanþã“ aducând în sprijinul ei inter- pretarea altor douã surse clasice: Platon, Hippias Minor oi Machiavelli, Principele. În fine, stimulat de temperatura electoralã a momen- tului oi de lunga istorie a tranziþiei în care trã- iam de 15 ani, extrem de bogatã în sugestii pentru tema ce mã preocupa, am încheiat mica mea meditaþie despre minciunã cu „cazul României“.
Am ales sã public aceste pagini în chip de sine stãtãtor, oi nu sã le prind într-un volum de eseuri, cu speranþa cã, având în continuare o regretabilã actualitate, ele vor reuoi poate mai bine, în izolarea lor, sã atragã atenþia asupra situaþiei îngrijorãtoare în care se aflã poporul român: aceea de a nu putea sã se organizeze la nivelul „moralei de a doua in- stanþã“, pentru a crea o clasã politicã oi un „nou principe“ capabili sã ne scape — potrivit
8

expresiei lui Machiavelli — de „corupþia în sta- diul ei ultim“.
Pentru a da cititorului posibilitatea sã aibã integral la îndemânã textele care au stat la baza interpretãrii „moralei de a doua instanþã“, am reprodus în Addenda fragmentele din Filoctet oi din Hippias Minor.
Gabriel Liiceanu